Intrare cont  

           Pagina principală Contact




Obezitatea
Hipertensiunea arterială
Diabetul zaharat
Infarctul miocardic
Accidentul vascular cerebral
Osteoporoza
Stresul
Sindromul premenstrual
Cancerul
Cancerul de piele
Cancerul de sân
Cancerul de col uterin
Cancerul de prostată
Cancerul colo - rectal
Stresul

Stresul este o reacţie fiziologică şi psihologică de alarmă, de mobilizare şi de apărare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) faţă de o agresiune, o ameninţare sau chiar – s-ar putea spune – faţă de o situaţie trăită neobişnuită.
( C. Jonas, L. Crocq, Les conséquences cliniques du traumatisme psychique, Nervure, vol.9, nr.6, 1996, p.23–28 )
Stresul reprezintă răspunsul psihologic şi fiziologic la anumiţi stimuli percepuţi de către individ ca fiind ameninţări. Astfel de stimuli sunt denumiţi stresori sau agenţi stresogeni.
Mecanismele de adaptare şi apărare a organismului la acţiunea agenţilor stresori, denumite şi sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
1) Reacţia de alarmă ce reprezintă primul răspuns al organismului, mobilizarea generală a forţelor de apărare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde două faze: faza de şoc (caracterizată prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasă etc.), cu vătămarea sistemică (generală) bruscă, urmată apoi de o fază de contraşoc, în care apar fenomenele de apărare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involuţia aparatului timico-limfatic etc.).
2) Stadiul de rezistenţă în care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o expunere prelungită la stimuli faţă de care organismul a elaborat mijloace de apărare.
3) Stadiul de epuizare este foarte asemănător reacţiei de alarmă, când datorită prelungirii acţiunilor agenţilor nocivi, adaptarea organismului cedează.
Prin urmare stresul reprezintă starea de conjuncţie rezultată din acţiunea agentului stresor şi capacitatea de adaptare a organismului. Cu cât o persoană se află mai frecvent în starea de alarmă sau de rezistenţă, cu atât este mai mare riscul instalării epuizării cu toate consecinţele sale negative.
Volumul de stres indus de aceşti stresori depinde nu doar de percepţia individului, dar şi de tipul de stresori, intensitatea şi durata acestora.


Tipuri de stres
a) În funcţie de numărul agenţilor stresori în acţiune: stresori unici şi stresori multipli.
b) După numărul persoanelor afectate, pot fi identificaţi:
- stresori individuali. Aceştia sunt regăsiţi în insatisfacţia prelungită a unor trebuinţe fiziologice, cum ar fi: setea intensă şi lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn.
- stresori colectivi, “de grup” familial sau profesional. Sunt evenimente precum: nereuşita unui copil la examen, decesul părinţilor, divorţul, perspectiva şomajului într-o organizaţie etc. Aceşti stresori forţează într-o mare măsură capacitatea de adaptare a persoanei.
- stresori generali care afectează orice individ. În această categorie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situaţii de calamitate naturală, şi anume: inundaţie, cutremure, război, etc.
c) După natura lor, agenţii stresori pot fi clasificaţi în:
- fizici, chimici, biologici, psihologici (conflicte familiale, profesionale, sociale, din viaţa personală, intimă).
d) În funcţie de conexiunea cu problemele vieţii, putem vorbi de:
- stresori periferici, ce sunt materializaţi în dificultăţi trecătoare, cum ar fi: vremea urâtă, aglomeraţia, blocajele rutiere, etc.
- stresori centrali. Aceştia sunt cei regăsiţi în problemele importante ce pot provoca perturbări în viaţa unei persoane.
Menţionăm şi studiul de identificare şi clasificare a agenţilor stresori centrali, efectuat în 1968 de T.H.Holmes şi R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Washington. Cei doi pun în evidenţă 43 de agenţi stresori clasificaţi de subiecţii investigaţi, cu ajutorul unei scale în care punctajul maxim îl constituie moartea partenerului de viaţă (soţ, soţie) cotat cu 100 de puncte.

Evenimentul
Puncte
1. Decesul unuia dintre soţi
100
2. Divorţ
73
3. Separarea conjugală
65
4. Timp petrecut în închisoare
63
5. Moartea unei rude apropiate
63
6. Îmbolnăviri sau accidente
53
7. Căsătorie
50
8. Concediere
47
9. Reluarea vieţii conjugale
45
10. Pensionarea
45
11. Schimbări în starea de sănătate a familiei
44
12. Graviditatea
40
13. Probleme sexuale
39
14. Sosirea unui nou membru în familie
39
15. Dificultăţi cu un şef
39
16. Modificarea situaţiei financiare
38
17. Moartea unui prieten
37
18. Schimbarea de situaţie la locul de muncă
36
19. Creşterea frecvenţei certurilor între soţi
35
20. Pierderea unei sume foarte mari de bani
31
21. Preluarea unei ipoteci sau a scadenţei unui împrumut
31
22. Schimbarea responsabilităţilor profesionale
30
23. Părăsirea domiciliului de către unul din copii
29
24. Probleme de natură juridică
29
25. Dificultăţi în propria realizare
29
26. Soţie angajată în serviciu sau disponibilizată
28
27. Început sau sfârşit de şcolarizare
26
28. Schimbarea condiţiilor de viaţă
26
29. Modificarea obiceiurilor personale
25
30. Probleme de afaceri
24
31. Schimbare de orar sau de condiţii de lucru
23
32. Schimbarea domiciliului
20
33. Schimbarea şcolii
20
34. Modificarea timpului liber
19
35. Schimbare în petrecerea timpului liber
19
36. Schimbarea de activităţi sociale
18
37. Împrumutul unei sume medii de bani
17
38. Schimbarea programului de somn
16
39. Schimbarea ritmului reuniunilor de familie
15
40. Schimbarea obiceiurilor alimentare
15
41. Vacanţe, concedii
13
42. Sărbători de iarnă
12
43. Încălcări nesemnificative ale legii
11


Clasificarea stresului
Variaţiile individuale explică de ce una şi aceeaşi persoană reacţionează diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reacţiilor psihofiziologice se modifică în timp ca rezultat al familiarizării sau dimpotrivă al sensibilizării cu unii agenţi stresori.
Stresul este o stare a organismului care rezultă din interacţiunea, confruntarea unică sau repetată a individului cu situaţia.11 O situaţie poate fi stresantă pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate să nu fie evaluată şi trăită în acelaşi mod de o persoană sau alta.
Eterogenitatea răspunsurilor individuale a dat naştere unui tablou diversificat al formelor de stres.
Unii indivizi sunt capabili să se adapteze mai eficient. Un stresor îi capacitează pe unii să achiziţioneze mai mult şi le poate structura viaţa într-un mod foarte interesant. De exemplu, mulţi indivizi învaţă şi studiază mai bine în condiţii de stres ale unui examen viitor. Înfăptuirea căsătoriei sau pierderea locului de muncă, deşi destul de stresante, pot conduce la reîmprospătarea relaţiilor şi la o mai mare emulaţie.
Alte persoane nu se adaptează tot atât de bine şi acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanţă şi o productivitate scăzută, ci şi îmbolnăvirea, dereglarea homeostaziei. Angajaţii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilităţi, nu numai că-şi realizează sarcinile într-un mod inadecvat, dar se pot chiar îmbolnăvi. Sau, o persoană incapabilă să suporte decesul soţului, poate cădea în depresie, îşi va neglija munca şi va face lucruri ce îi pot periclita sănătatea, poate chiar viaţa.
Aşadar, stresul poate avea efecte atât pozitive, cât şi negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care acţionează ca factor energizant, ajutând persoana să abordeze situaţiile ca pe nişte provocări, într-un mod mult mai eficient. În cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuză să revină la starea normală, individul fiind nervos, gata de reacţie, are tensiunea arterială crescută şi musculatura încordată. Cu alte cuvinte această formă de stres se dovedeşte a fi o greutate asupra mentalului şi a organismului.
Cu toate acestea, din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat faptul că ambele forme de stres pot fi dăunătoare dacă sunt menţinute timp îndelungat.
În funcţie de frecvenţa manifestării agenţilor stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care încetează odată cu dispariţia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se menţine o perioadă îndelungată de timp afectând starea de echilibru a organismului şi stres ciclic provocat de apariţia agentului stresor cu o anumită regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la apariţia situaţiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanţa, negocierea contractului de muncă sau a salariului).
Tipul de stres prelungit indus de către stresorii cronici se dovedeşte a fi nociv într-un mod special. Adesea, stresul cronic erodează capacitatea persoanei de a se adapta şi poate conduce la probleme serioase de sănătate. Chiar dacă stresul cronic se dovedeşte a fi greu de controlat, totuşi efectele sale pot fi diminuate într-o oarecare măsură dacă persoana agresată primeşte un puternic suport social provenit din partea grupului ce îl înconjoară. Studiile indică faptul că, aceste grupuri pot îmbunătăţi statusul mental dezechilibrat, de genul depresiei şi stărilor asociate unui risc accentuat de îmbolnăvire, cum ar fi: presiunea sanguină ridicată şi un nivel de colesterol accentuat.

O altă clasificare a formelor de stres a fost efectuată de către specialişti avându-se în vedere natura agenţilor stresori:
a) Stresul psihic în care se regăseşte acţiunea combinată a mai multor tipuri de agenţi stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se regăseşte combinată acţiunea următorilor stresori: teama de eşec; evaluarea consecinţelor pe plan şcolar, familial, al microgrupului; starea de start premergătoare examenului; solicitarea intensă din timpul examenului.

b) Stresul profesional este determinat de acţiunea concomitentă sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibraţii, variaţii de temperatură, luminozitate), chimici (substanţe chimice volatile, iritabile).

c) Stresul preoperator şi postoperator are la bază caracterele stresului psihic, dar la care se adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator şi postoperator.

d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activităţi profesionale. Creşterea ponderii activităţilor de supraveghere şi control, a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în echipă conduc la diminuarea comunicării, monotonie excesivă, izolare. De asemenea, obligaţia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone cărora subiectul nu le găseşte nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit şi cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a celor de nivel superior şi mediu. Studiile efectuate în acest sens au evidenţiat faptul că, de regulă, managerii acordă o pondere ridicată din timp problemelor profesionale şi reduc progresiv timpul destinat familiei şi relaxării. Deşi stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu intensităţi diferite, ca de altfel toate tipurile de stres în funcţie de particularităţile individuale, datele studiului indică faptul că depăşirea mediei de 65 de ore pe săptămână afectează majoritatea managerilor. La stresul de suprasolicitare se adaugă odihna insuficientă care vor determina în timp oboseala cronică.

f) Stresul situaţional este cauzat de schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit şi stres cultural, deoarece schimbările pot viza factori de perenitate din viaţa şi educaţia indivizilor. Societatea şi cultura din care provine individul poate intra în conflict puternic cu situaţiile generate de schimbarea locului de muncă (cazul emigrării), a domiciliului (cazul căsătoriei cu o persoană de altă naţionalitate), divorţului (atunci când tradiţia culturală, religia, normele sociale dezaprobă acest act).

Efectele stresului:
a) subiective:
- anxietate;
- agresiune;
- indiferență;
- oboseală;
- indispoziție;
- scăderea încrederii în sine;
- nervozitate;
- sentimente de singurătate.

b) comportamentale:
- comportament impulsiv;
- tulburări emoționale;
- predispoziție spre greșeli;
- exces de alcool, cafea;
- tendința de a mânca și/sau de a fuma excesiv.

c) cognitive:
- diminuarea abilității de a adopta decizii raționale;
- deficit de concentrare;
- scăderea atenției;
- hipersensibilitate la critică;
- blocaje mentale.

d) fiziologice:
- creșterea pulsului;
- creșterea tensiunii arteriale;
- creșterea glicemiei;
- uscăciunea gurii;
- transpirații reci.

e) organizaționale:
- randament scăzut;
- izolare;
- lipsa satisfacției în muncă;
- absenteism;
- reducerea responsabilității;
- scăderea loialității față de organizație;
- demisii.

Boli agravate sau declanşate de stres:
- gastrite şi ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară, steatoză hepatică, colită, colon iritabil;
- tulburări menstruale, impotenţă, ejaculare precoce;
- anxietate, psihoze, depresie, spasmofilie.

De ce ne îmbolnăveşte stresul?
Stresul cronic ne umple, în timp, de frustrare, nemulţumire, oboseală şi nelinişte. La nivel fiziologic, stresul stimulează glandele suprarenale să secrete adrenalină şi cortizol. Un nivel crescut determină accelerarea ritmului cardiac, mărirea frecvenţei respiratorii şi creşterea tensiunii arteriale. Şi asta nu e tot, stresul creşte nivelul glicemiei şi al acizilor graşi din sânge, favorizând ateroscleroza şi afecţiunile coronariene. Mai mult, stresul diminuează potenţialul energetic şi sporeşte cantitatea de radicali liberi.